Această slăvită muceniţă a Credinţei Creştine s-a născut la Roma, într-o bogată familie senatorială, tatăl ei fiind păgîn, iar mama ei creştină. Ea s-a lipit din frageda ei copilărie cu dragoste deDomnul lisus Hristos, călăuzită fiind în învăţătura Sfînta de evlaviosul ei preceptor, Hrisogon. Anastasia a fost obligată de tatăl ei să se căsătorească cu bogatul latifundiar păgîn, Publius.
Dar invocînd o boală femeiască, Anastasia l-a respins mereu pe soţul ei, păgînul. Din această pricină el a torturat-o cu privarea de libertate şi cu înfometarea. El a torturat-o încă şi mai ticălos atunci cînd a aflat că Anastasia cercetează în taină temniţele care gemeau de mulţimea creştinilor închişi şi torturaţi în ele, ducîndulelor provizii, îngrijindu-i, curăţindu-le rănile şi slăbindu-le legăturile. Dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfînta Anastasia a fost eliberată din legătura împovărătoare a căsniciei. Publius a fost trimis decătre împărat în Persia, şi s-a înecat în timp ce plutea pe mare. Sfînta Anastasia a putut atunci să-şi săvîrşească în libertate sfînta ei lucrare, îngrijind mucenicii creştini şi împărţind din belşug săracilor, nevoiaşilor şi scăpătaţilor din imensa ei moştenire. Aflîndu-se odată în cetatea Aquileia, Diocleţian a poruncit să fie adus la el mărturisitorul creşin, Hrisogon. Sfintul Hrisogon a fost decapitat atunci din ordinul împăratului, iar apoi cele trei Muceniţe surori, Agapi, Hionia şi Irina (vezi pomenirea lor la 16aprilie). Agapi şi Hionia au fost arse de vii iar Irina a fost omorîtă cu săgeţi. Sfînta Anastasia a luat trupurile lor, le-a înfăşurat în inuri curate, le-a uns cu aromate şi le-a îngropat cu cinste. Ea aplecat după aceea în Macedonia, unde a slujit mucenicilor luiHristos care erau ucişi acolo. Ea acolo s-a făcut deplin cunoscutăca nevoitoare creştină, din care pricină a fost tîrîtă înaintea tribunalelor, anchetată şi torturată. Dorind să moară pentruDomnul Hristos, ea pururea se ruga Lui ca să o ia la Dînsul. Un anume mai mare al popilor idoleşti, Ulpianus, a îndrăznit să voiască a atinge ca un necurat trupul Anastasiei, şi pentru aceasta a orbit fără veste, dîndu-şi tot atunci spurcatul lui suflet. Osîndită fiind la moarte prin înfometare, Sfînta Anastasia a zăcut în temniţă vreme de treizeci de zile, hrănindu-se numai cu lacrimi şi cu rugăciune. Apoi, împreună cu alţi creştini, a fost urcată într-o corabie pe care au scufundat-o, dar Dumnezeu a izbăvit-o şi din moartea aceea. Ea la urmă a fost legată cu mîinile şi cu picioarelede patru roţi şi întinsă deasupra unui foc, şi aşa şi-a dat mucenicescul ei suflet în mîna lui Dumnezeu. Sfînta MareMuceniţă Anastasia a murit pentru Hristos la anul 304 după Întrupare, şi s-a strămutat la slăvitele locaşuri cele gătite ei în împărăţia Cerurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu